Duminică, 8 decembrie 2013, Biserica „Sfântul Nicolae“ - Pocreaca, ora 9:00. Încet, încet, lăcaşul de cult cu pereţii groşi, care pe alocuri au început să cedeze, observându-se mici fisuri, începe să prindă viaţă, în special prin venirea copiilor la sfânta slujbă. Micuţii, desprinzându-se din mâna părinţilor şi a bunicilor, se adună toţi în acelaşi loc, formând o comunitate numai a lor, în care parcă nu mai există tristeţe, griji şi greutăţi. Cu căciuli şi fulare groase, căci focul din sobă, deşi aprins de ore bune, nu face faţă frigului, ei simt că această zi va fi una deosebită, prilejuită în mod special de vizita oaspeţilor prezenţi: trei preoţi noi, alături de câţiva tineri care cântă la strană într-un mod în care, în biserica din satul lor, nu s-a mai cântat demult...
Vizita membrilor Colegiului „Sfântul Nicolae“ în parohia Pocreaca
Dorind să-şi arate cinstea faţă de Sfântul lor ocrotitor într-un mod aparte, membrii Comisiei caritative a Colegiului „Sfântul Nicolae“ al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Iaşi au făcut o colectă de fonduri pentru cumpărarea a 45 de cadouri pentru copiii din parohia Pocreaca - Schitu-Duca din judeţul Iaşi. Dăruirea cadourilor micuţilor a avut loc duminica trecută, după slujba Sfintei Liturghii, săvârşită în Biserica „Sfântul Nicolae“ - Pocreaca de pr. paroh Mihail Roşu, protopopul Protoieriei Iaşi 3, alături de arhim. Hrisostom Rădăşanu, consilierul educaţional al Arhiepiscopiei Iaşilor, de protos. Valerian Radu, slujitor la Catedrala mitropolitană din Iaşi, şi de pr. Vasile Andone. Alături de darurile teologilor ieşeni, copiii din Pocreaca au primit cadouri şi din partea părintelui paroh Mihail Roşu, dar şi de la unii oameni binevoitori din oraşul Iaşi. Drept răsplată pentru cele primite, copiii, dirijaţi de învăţătorul satului, Didel Cumpănă, i-au colindat pe oaspeţi şi pe toţi credincioşii prezenţi, încheind recitalul cu rugăciunea „Tatăl nostru“.
În cadrul Sfintei Liturghii, cuvântul de învăţătură a fost rostit de protos. Valerian Radu, care a explicat pericopa evanghelică, subliniind răbdarea femeii gârbove: „Această femeie despre care s-a vorbit astăzi (duminică, n. red.) în Evanghelie ne învaţă un lucru foarte important, care reiese din răbdarea ei de 18 ani în suferinţă, răbdare suportată fără cârtire, fără cuvinte. Ea nu a strigat către Mântuitorul Hristos «Doamne, vindecă-mă!», ci a venit în templu să se roage în special pentru suflet, ca acesta să se înalţe spre cele cereşti, iar drept răsplată, Dumnezeu i-a vindecat şi gârbovirea trupului“.
La final, după cuvântul părintelui paroh Mihail Roşu, care a făcut un scurt istoric al bisericii pe care o păstoreşte, arhim. Hrisostom Rădăşanu a subliniat că întâlnirea studenţilor teologi cu enoriaşii din parohii este un lucru necesar şi deosebit de important. „Sunt foarte bucuros că mă aflu în mijlocul frăţiilor voastre în această zi, în primul rând pentru că îl cunosc pe părintele Mihail de multă vreme şi voiam să-i văd parohia încredinţată spre păstorire, iar în al doilea rând, pentru că, văzând chipurile dumneavoastră la această sfânta şi dumnezeiască Liturghie, mi-am dat seama că lucrarea părintelui este una plină de semnificaţie, orientată spre Dumnezeul cel Viu şi spre aducerea oamenilor la El. Motivul pentru care ne aflăm în parohia dumneavoastră este următorul: tinerii studenţi de la Colegiul «Sfântul Nicolae» al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Iaşi, în virtutea faptului că s-au simţit înfrăţiţi cu această parohie, care are acelaşi ocrotitor ca şi comunitatea lor, au dorit să intre în contact nemijlocit cu situaţia reală a localităţii voastre şi să ajute cum pot ei mai bine, în mod practic, depăşind studiul strict academic. Pentru ei este foarte importantă această experinţă de a vă cunoaşte, de a vă întâlni şi de a face lucruri împreună cu dumneavoastră, pentru că în acest mod se pregătesc mai bine pentru a fi slujitori ai sfintelor noastre altare. Aceasta este puterea creştinismului: faptul că stăm împreună, faptul că ne rugăm unii pentru alţii, faptul că ne ajutăm reciproc, toate acestea cu scopul de a merge înainte către Împărăţia lui Dumnezeu. Credinţa noastră ortodoxă are această putere şi ne oferă această putere atunci când învăţăm să fim buni şi iertători, oferind celor de lângă noi multă înţelegere, deschidere, mângâiere, credinţă şi binecuvântare. Mulţumim pentru ospitalitatea de care aţi dat dovadă, primindu-ne nu ca pe nişte oaspeţi distanţi, ci ca pe nişte prieteni şi în duh de bucurie“, le-a mărturisit arhim. Hrisostom Rădăşanu credincioşilor prezenţi.
„În fiecare om din orice cătun este chipul lui Hristos căruia trebuie să-I slujim“
Vizita studenţilor teologi ieşeni în parohia Pocreaca i-a bucurat atât pe cei mici, principalii beneficiari ai proiectului, cât şi pe cei tineri sau adulţi, după cum vom vedea în declaraţiile următoare.
Cosmin Nicuşor, 11 ani: „Mi-a plăcut în această zi la biserică, fiindcă s-a cântat foarte frumos şi am primit cadouri: multe dulciuri, ciocolată, un fular, prosop, un sanviş, o carte cu pilde pentru copii, o turtă dulce şi un acatist cu Sfântul Nicolae“.
Didel Cumpănă, învăţător: „Ceea ce s-a întâmplat astăzi a fost un eveniment pentru comunitatea noastră, unul aşteptat cu emoţii şi nerăbdare. Copiii îndeosebi s-au implicat emoţional foarte mult, însă pot spune că şi obştea noastră, a celor adulţi, avem nevoie de astfel de momente în care să simţim că Dumnezeu este printre noi“.
Florin Alexandru Bârsă, coordonatorul Comisiei caritative a Colegiului „Sfântul Nicolae“: „Activitatea din această zi am făcut-o în primul rând pentru slava lui Dumnezeu, apoi pentru Sfântul Ierarh Nicolae, ocrotitorul colegiului nostru şi al acestei parohii, iar în al treilea rând pentru conştiinţa noastră. Am încercat să aducem un zâmbet pe chipul acestor copii, un strop de fericire, atât pe plan material, cât şi pe plan sufletesc. Această întâlnire cu copiii de la Pocreaca a lăsat în sufletul meu o amprentă foarte puternică şi sper să mai revenim în această localitate, într-un mod consistent şi constant“.
Pr. Mihail Roşu, parohul Bisericii „Sfântul Nicolae“ - Pocreaca şi protopopul Protoieriei Iaşi 3: „Sper ca prin aceste vizite efectuate în parohiile sărăce şi văzând situaţia lor, tinerii studenţi teologi, atunci când vor opta pentru o parohie, să nu refuze comunităţile sărace sau pe cele îndepărtate de centrul eparhial şi de oraşele mari, înţelegând că, în aceste locuri, prin actualizarea imperativului hristologic «Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt», vor găsi pacea şi liniştea, în ciuda vicisitudinilor administrative, economice sau ecleziale cu care se vor întâlni. Şi eu personal, deşi aş fi putut să optez pentru o altă parohie, depunând dosar pentru un transfer, am refuzat, gândindu-mă că având credinţă în Dumnezeu, binecuvântarea ierarhului locului şi binecuvântarea proniei divine, voi trece peste toate greutăţile. Până la urmă, în fiecare om din orice cătun este chipul lui Hristos căruia trebuie să-I slujim. Preotul are misiunea de a actualiza asemănarea cu Mântuitorul Hristos a fiecărui om încredinţat spre mântuire şi trebuie să ne gândim că dacă parohia este mare, monitorizarea duhovnicească a sufletelor credincioşilor este mai dificilă, având în vedere şi implicarea mai mare în latura administrativă. De aceea, studenţii trebuie să aibă o mare dragoste faţă de această misiune, avându-L în centru pe Hristos, şi nu frica faţă de valurile care apar în contextul social în care îşi vor desfăşura viitoarea activitate. Îi mulţumim Bunului Dumnezeu şi Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan că a binecuvântat această activitate a studenţilor de la Colegiul «Sfântul Nicolae» în parohia noastră şi doresc ca pe viitor această manifestare să continue poate şi la nivelul unui parteneriat la nivelul Protopopiatului Iaşi 3, unde există peste 70 de parohii de gradul III şi 20 de parohii de gradul IV, mai bine zis gradele III RB şi III RD, ce au nevoie de mângâierea aceasta duhovnicească a Centrului eparhial, care să-i întărească pe preoţi şi pe enoriaşi în credinţă, în nădejde şi în înţelegerea cea bună“.
860 de oameni implicaţi în activităţile Zilelor Colegiului „Sfântul Nicolae“
Prin activitatea caritativă de duminica trecută, proiectul Zilele Colegiului „Sfântul Nicolae“ a ajuns la final. Un tablou al activităţilor din cele 8 zile ne-a prezentat Valentin Iulian Ţoc, directorul colegiului: „Zilele Colegiului «Sf. Nicolae» este un proiect al membrilor celor nouă comisii ale colegiului: cea misionară, culturală, IT, proiecte, formări, liturgică, timp liber, caritativă şi administrativă. Ca să vă faceţi o mică imagine de ansamblu a ceea ce a însemnat prima ediţie a Zilelor Colegiului, menţionăm că au fost organizate 13 activităţi distincte în cele 8 zile, în care au fost implicaţi direct în organizare peste 75 de membri ai comunităţii, la care am avut un număr de peste 95 de invitaţi şi care au avut ca participanţi, spectatori şi beneficiari, peste 680 de persoane. De asemenea, în toate activităţile, au fost implicaţi un număr de 20 de parteneri care au făcut posibilă, într-un fel sau altul, buna organizare şi desfăşurare. La un simplu calcul ne putem da seama că peste 860 de oameni au făcut acest lucru posibil. Membrii colegiului au gândit programul evenimentelor desfăşurate în cadrul Zilelor Colegiului «Sfântul Nicolae» pe mai multe planuri: evenimente dedicate publicului larg, evenimente dedicate exclusiv membrilor şi evenimente care au avut drept beneficiari copii din parohii din judeţul Iaşi. Fiecare comisie din cele nouă existente în colegiu a fost implicată în cel puţin o activitate din cadrul Zilelor Colegiului. De ce o împărţire pe nouă direcţii? Pentru a da şansa ca fiecare membru să-şi dezvolte abilităţi şi să înveţe într-un mod experienţial, în funcţie de dorinţă şi de domeniul în care el se simte cel mai bine. Fiecare membru a avut astfel posibilitatea şi libertatea să propună, să creeze, să se implice şi ajute la orice proiect sau activitate, în concordanţă cu experienţa sa. În timpul celor 8 zile ale proiectului, membrii colegiului s-au confruntat cu foarte multe situaţii reale, au luat contact direct cu lumea şi societatea. Printr-un simplu act de observaţie ei şi-au dat seama că realitatea nu este chiar atât de uşoară, că uneori e chiar cruntă, că multe lucruri nu se fac simplu şi că pentru a-şi atinge obiectivele, este nevoie de efort şi sacrificiu. Dar cred că una dintre cele mai bune observaţii şi concluzii care ar putea fi trase de studenţi este că de unul singur nu poţi face nimic. Nimic din toate acestea nu ar fi fost posibile fără ajutorul lui Dumnezeu şi fără ajutorul comunităţii din care facem parte. Fiecare a contribuit câte puţin, dar rezultatul muncii şi efortului în echipă a depăşit aşteptările“.
Articol scris de Tudorel Rusu - doxologia.ro
