Seară de poezie dedicată poetului Lucian Blaga în cadrul Zilelor Colegiului

9 Decembrie 2017, în Colegiu, Comisii, Cultural, Noutăți, Foto

Săptămâna dedicată Zilelor Colegiului Sf. Nicolae a debutat cu momente speciale, toate culminând cu Privegherea și Sf. Liturghie nocturnă în ziua prăznuirii Sf. Nicolae în care noi, membrii Colegiului, ne-am bucurat împreună de comuniunea liturgică și de cântul bizantin care a împodobit în veșmânt de sărbătoare aceste momente. Totodată, așa cum soarele ajunge la zenit și apoi coboară, după Sf. Liturghie - zenitul existentei noastre, evenimentele au continuat să se desfășoare, liniștind marea și ducând corabia Colegiului Sf. Nicolae la liman.

Finalul călătoriei festale din cadrul Zilelor Colegiului a fost marcată în comunitatea noastră VIE, așa cum nu se putea mai bine, prin poezie și răsunet de colinde, implicare și sentiment, toate reunite în „Seara în versuri Amurg de toamnă", moment dedicat poetului Lucian Blaga. Acest moment s-a desfășurat, începând cu ora 18.00, în Sala Românească a Colegiului Sf. Nicolae, acolo unde lumânările-omagiu pentru „poetul luminii" au strălucit în compania cetinii și a elementelor tradiționale prezente în sală, alimentând căldura sentimentelor reliefate de recitatori. Mărturisesc că aceștia, prin efortul depus, prin transpunerea lor în universul poetic al poetului, au cusut voalul liniștirii pe care apoi l-au așternut în sufletele ascultătorilor și, poate mai important, în sufletele lor bune, calde, pline de iubire și liniște.

Pe lângă recitatori, unii fideli acestui proiect iar alții noi, dornici să intre în familia Colegiului, seara noastră a fost împodobită prin cânt. Vocile curate ale invitaților noștri, suținute de armonia pianului, a chitarei și a flautului, ne-au înălțat pe culmile frumosului prin unice arii operatice (mulțumită dragelor noastre colege de la Conservator Maria, Sabina și Cristina), propriile compoziții folk ale colegelor noastre Laura și Loredana și prin colindul cald interpretat de Ioan și Maria. În final, dar nu în cele din urmă, Corala Universitas aparținând Universității „Alexandru Ioan Cuza", coordonată de doamna Gabriela Enășescu și dirijată de părintele Gabriel Năstasă, a adus vestea Nașterii Mântuitorului și bucuria colindelor corale în sufletele ascultătorilor. Vocile suave și sufletul rezonator de armonii prietenești al coriștilor au împodobit un neuitat moment din existența noastră și au născut dorul de cânt și liniștire în sufletele noastre. În finele discursului meu se cuvine să adresez mulțumirile de rigoare.

Gratitudine, în primul rând, conducerii Colegiului Sf. Nicolae, în special domnului director Mircea Meriacri, părintelui Hrisostom Rădășanu, mentorul nostru și tuturor colegilor din Comisie și, implicit, din Colegiu. Un însemn de bucurie adresez recitatorilor, cei fără de care nu se putea realiza momentul liniștii luminate de sentiment, așa cum îmi place să îl numesc și care au jertfit timp pentru a se redescoperi în poezie. Apoi, gânduri de gratitudine îndrept către invitații noștri care ne-au cântat, umplându-ne sufletele cu Bucuria Nașterii. In cele din urmă dar, cu sigurantă cel mai important, mulțumim Bunului Dumnezeu pentru toate darurule Sale pe care Le revarsă neîncetat asupra noastră și Care ne-a învrednicit să lucrăm timpul nostru și în acest fel. În încheiere, avem plăcerea de a vă adresa o invitație la a descoperi poezia lăuntrică și a ne bucura de versurile pline de har ale poeților noștri in cadrul edițiilor viitoare ale proiectului ,,Seri în versuri" organizate de Comisia Culturală a Colegiului Sf. Nicolae, amintindu-ne de faptul că suntem creați pentru veșnicie. Putem trăi o fărâmă de veșnicie descoperindu-ne în cel de lângă noi și devenind oameni creatori de frumos, în cazul nostru, răspândind bucuria din versuri.

Nu în ultimul rând, aducem mulțumiri tuturor celor care au dat curs invitației noastre şi şi-au îndreptat gândul către „Ceasornicul ce ne măsoară destrămarea", tema concursului de scrisori din cadrul acestei seri în versuri. În pofida faptului că toate epistolele primite au reuşit să ne emoționeze, totuşi, ne-au atras atenția într-un mod special patru dintre ele, acestea fiind semnate de către: Vladimir Cârlan, Onuc Liliana, Gheorghiu Carla şi Popa Delia Georgiana. În cele ce urmează am surprins câteva rânduri din aceste scrisori:

„Dragul meu Tic- Tac, Ai vrut să măsori timpul, să-l împarți, să-i ştii tu toate ungherele, dar timpul zboară înainte să-l măsori, el zboară in timp ce face cunoştință cu tine. Timpul zboară tot mai iute ca să deschidă porțile veşniciei. Şi atunci, în veşnicie, bucuriile pe care mi le-ai măsurat se vor întoarce infinit, iar destrămarea pe care o anunți acum va fi prilej al Învierii la adevărata viață. Dar tu, tu cel care nu ai făcut nimic altceva decât să măsori viața altora, ce rol mai poți avea acolo unde măsurii şi limitării îi ia locul infinitul,veşnicia?"

„Sunt o ființă conştientă de sine, aruncată aici în existență, ce trăieşte din punct de vedere biologic câteva decenii amărâte. Oare atât să însemn eu pentru tine, prietenă dragă? Oare cum să nu mă gândesc la Tine, când viața e atât de fragilă şi tu eşti atât de imprevizibilă? Mi-e garantată ziua de mâine? Te întreb.... Îți văd urmele peste tot, în fiecare om drag plecat, în fiecare zi de naștere sărbătorită, și mai ales într-un cimitir. Atunci când privesc crucile morților,  cruci care cresc ca nişte copaci peste morminte, ca un rod al tău, mă gândesc că aceea va fi singura dovadă că am existat. Numele meu încrustat pe ea va fi, poate, singura amintire lăsată în lumea viilor. Câte generații oare, îşi vor mai aminti de mine?"

 

Alexandru Semeniuc, coordonator al proiectului ,,Seri în versuri" și membru al Colegiului „Sf. Nicolae”

Poți adăuga un comentariu folosind și acest formular