Copilăria la sat - Cateheză misionară în parohia Doroșcani

3 Aprilie 2017, în Colegiu, Misionar, Noutăți, Proiecte

Copilăria la sat

Cu toții ne aducem aminte cu mult drag, amestecat cu o picătură de nostalgie, de timpurile copilăriei, când totul era mai viu și părea mai veșnic și neîmbătrânitor, când jocul ocupa cea mai mare parte a zilei și totul era vrednic de descoperit și nou pentru fiecare. Licărirea aceea din ochii copiilor care așteaptă cu nerăbdare să pătrundă înțelesul unei taine simple este poate cel mai bun motiv de a-ți aminti de copilărie cu drag. Odată trecută această perioadă a copilăriei și odată cu maturizarea fiecăruia, apare nostalgia și dorul după anii ce au zburat. Însă cel mai bun remediu este revenirea la copilărie, și cum altfel putem reveni, dacă nu intrând în mijlocul copiilor, căci prin ei ne prindem și noi, încă o dată, cu mâinile de Rai, așa cum spunea un scriitor englez.

Copilăria la sat

Cu toții ne aducem aminte cu mult drag, amestecat cu o picătură de nostalgie, de timpurile copilăriei, când totul era mai viu și părea mai veșnic și neîmbătrânitor, când jocul ocupa cea mai mare parte a zilei și totul era vrednic de descoperit și nou pentru fiecare. Licărirea aceea din ochii copiilor care așteaptă cu nerăbdare să pătrundă înțelesul unei taine simple este poate cel mai bun motiv de a-ți aminti de copilărie cu drag. Odată trecută această perioadă a copilăriei și odată cu maturizarea fiecăruia, apare nostalgia și dorul după anii ce au zburat. Însă cel mai bun remediu este revenirea la copilărie, și cum altfel putem reveni, dacă nu intrând în mijlocul copiilor, căci prin ei ne prindem și noi, încă o dată, cu mâinile de Rai, așa cum spunea un scriitor englez.

Mânați de dorința aceasta, a revenirii în mijlocul copiilor, am pornit de dimineață, cinci tineri, membri ai comunității Colegiului „Sf. Nicolae” din Iași, spre parohia cu același hram a părintelui Bogdan Mihalachi, din satul Doroșcani, comuna Popești, unde am fost primiți, ca de fiecare dată, cu bucurie și căldură.

Odată ajunși, am luat parte la Sf. Liturghie în mijlocul celor mici, care, deși era zi de sâmbătă, ne-au întâmpinat în număr mare și au participat activ la slujbă, Simbolul de credință și Rugăciunea Domnească fiind rostite de ei. La momentul chinonicului tânărul teolog, Alexandru Oprea, student al Facultății de Teologie „Dumitru Stăniloae” din Iași, a ținut o cateheză pe tema cinstirii Sfintelor Icoane și a Sfintei Cruci, legând textul evanghelic al vestirii Sfintelor Patimi de măreția tainei Crucii Mântuitorului.

La finalul Sfintei Liturghii, părintele Bogdan a mulțumit tuturor pentru participarea la slujbă și i-a lăsat pe copii pe mâinile studenților, care au desfășurat cu ei tot felul de jocuri pe pajiștea din curtea bisericii, acompaniați de strigătele lor de bucurie. Obosiți, dar fericiți, atât copiii cât și studenții au făcut câteva poze de grup, împărțind apoi celor mici câte ceva dulce.

Rămași la un pahar de vorbă cu părintele Bogdan, acesta ne-a povestit din experiențele sale pe care le-a avut de-a lungul anilor ca preot. Referitor la copii, ne-a spus că aceștia sunt mult mai entuziaști și mai plini de viață aici, la sat, deoarece sunt mai feriți de virușii timpurilor noastre, anume tehnologia, care le restrânge libertatea, și egoismul, care a înlocuit spiritul comunicativ al celor de la orașe.

Cu amintirea zilei în minte și plini de entuziasmul primit de la energia și inocența copiilor, ne îndreptăm spre Iași, traversând dealurile înverzite din împrejurimi. Gândindu-mă la bucuria pe care ne-au transmis-o cei mici și la zâmbetele lor, îmi aduc aminte de cuvintele celebre ale marelui Brâncuși: „Când nu mai ești copil, ai murit de mult.”

                                                                                                                                                                                                                          Teodor Pascariu

 

Poți adăuga un comentariu folosind și acest formular