Cuvânt la Duminica a III-a după Paști, a Mironosițelor

30 Aprilie 2017, în Misionar, Noutăți

„Și după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov și Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă” (Marcu 16,1).

 

            Învierea Domnului este înnoirea firii omenești și plămădirea din nou a lui Adam cel dintâi, care fusese înghițit de moarte prin păcat și reîntors prin moarte în pământul din care a fost plămădit; este întoarcerea omului la viața cea fară de moarte. Nimeni dintre oameni nu l-a vazut pe Adam, la început, cum a fost plămădit și dăruit cu viață, căci în acel ceas nu exista încă nici un om; însă, după ce a luat duh de viață prin insuflarea dumnezeiască, cea dintâi dintre toate făpturile omenești care l-a văzut a fost o femeie, căci Eva a fost cea dintâi ființă omenească creată după Adam; tot astfel, pe cel de-al doilea Adam, Care este Domnul, n-a fost om să-L vadă înviind din morți, căci nimeni dintre cei apropiați Lui nu se afla de față, iar ostașii care păzeau mormântul, tulburați de frică, erau ca și morți. Or, după ce a înviat El, cea dintâi care L-a văzut a fost o femeie, precum am auzit astăzi din Evanghelia cea după Marcu: "Și înviind dimineața, în ziua cea dintâi a săptămânii, El S-a arătat întâi Mariei Magdalena..." (Marcu 16,9).

Totuși evangheliștii au vestit în chip ascuns un fapt pe care îl voi descoperi evlaviei voastre; căci cea dintâi dintre toți oamenii care a primit vestea cea bună a învierii Domnului - așa cum se cuvenea și era drept - a fost Născătoarea de Dumnezeu; iar ea a primit vestea chiar de la Domnul. Ea a fost cea care, înaintea tuturor, a știut că El înviase, cea care s-a bucurat de cuvântul Său dumnezeiesc și nu doar că L-a văzut cu ochii și L-a auzit cu urechile, dar tot ea a fost cea dintâi și singura care I-a atins cu mâinile ei picioarele neprihănite, deși evangheliștii nu spun în chip limpede toate acestea, nevrând ca tocmai Mama să fie adusă drept martoră, spre a nu da prilej de bănuială celor necredincioși. Mironosițele sunt femeile care au însoțit-o pe Maica Domnului și au rămas alături de ea în vremea-pătimirii celei mântuitoare [a Domnului], apoi s-au silit să ungă cu mir trupul Mântuitorului. Căci, atunci când Iosif și Nicodim au cerut și au primit de la Pilat trupul Învățătorului, l-au pogorât de pe Cruce, l-au învelit în pânză de in îmbibată cu miresme, l-au așezat într-un mormânt săpat în stâncă și au pus o piatră mare la gura acestuia, Maria Magdalena și cealaltă Marie - spune Marcu - erau de față, dinaintea mormântului. Iar spunând "și cealaltă Marie", Marcu o arată în chip deslușit pe Maica Domnului. Și dacă ea este numită mamă a lui Iacov și a lui Iosif, e pentru că aceștia erau fiii lui Iosif, logodnicul Maicii Domnului.

Mie îmi pare că Mariei Magdalena, ca și celorlalte femei care au mers atunci împreună la mormânt, le era întrucâtva teamă. Căci ele nu înțeleseseră încă puterea celor grăite de către înger și nici nu izbutiseră să primească în întregime lumina, ca să o vadă și să o înțeleagă pe deplin: însă Maica Domnului a simțit marea bucurie despre care vorbește Matei; înțelegând cuvintele îngerului și fiind cuprinsă toată de lumină, cum oare, fiind de față la toate aceste întâmplări, ar fi putut Fecioara cea plină de dumnezeiască înțelepciune să nu fi înțeles ceea ce s-a înfăptuit? Iar după auzirea vestirii celei bune, ele au plecat, iar Maria Magdalena, ca și cum nu ar fi ascultat cele grăite de înger, nu ia seama decât la mormântul cel gol, nu și la giulgiu: și aleargă să-i caute pe Simon Petru și pe celălalt ucenic, precum spune Ioan (20,2). Dar Fecioara, Maica lui Dumnezeu, însoțită de celelalte femei, s-a întors acolo de unde venise și, precum spune Matei, "iată Iisus le-a întâmpinat, zicând: Bucurați-vă!" (28,9). Vedeți, așadar, că mult înaintea Mariei Magdalena, Maica lui Dumnezeu L-a văzut pe Acela Care pentru a noastră mântuire a pătimit și S-a îngropat și a înviat cu trupul? Căci spune Evanghelistul: "Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui și I s-au închinat" (Matei 28,9). Așa precum, aflându-se în tovărășia Mariei Magdalena, Maica Domnului a fost singura care a auzit vestea cea bună a învierii și a înțeles puterea acelor cuvinte, tot astfel, aflându-se în tovărășia celorlalte femei, ea a ieșit în întâmpinarea Fiului și Dumnezeului ei; ea cea dintâi dintre toate L-a văzut și L-a recunoscut pe Cel înviat și, căzând la picioarele Lui, le-a îmbrățișat, devenind Apostol pe lângă Apostolii Săi.

Sfântul Grigorie Palama

 

Ziua femeii creștine

Astăzi este marea sărbătoare creştină a femeilor, zi în care în persoana sfintelor femei mironosiţe se preamăreşte și se preaînalţă inima femeiască. Există ziua de 8 martie dedicată femeilor. Dar ziua creştină a femeilor este mult mai importantă. De ce oare? Pentru că noi sărbătorim cel mai sfânt dintre toate drepturile omeneşti, pe care l-au primit femeile de la însuşi Domnul Iisus Hristos: dreptul tuturor femeilor la atingerea celei mai înalte demnităţi omeneşti, sfinţenia; dreptul la cea mai apropiată prietenie cu Domnul Iisus Hristos, dreptul de a fi înălţate mai presus de orice. Pentru că, spuneţi-mi, cine este mai mare decât sfintele muceniţe, decât cea întocmai cu Apostolii Maria Magdalena sau Nina, luminătoarea Georgiei? Cine este mai înaltă decât ceata cuvioaselor femei? Ele sunt vârful demnităţii omeneşti. Și această demnitate au primit-o femeile astăzi în persoana femeilor mironosiţe.

Sfântul Luca al Crimeei

Poți adăuga un comentariu folosind și acest formular