Duminica întâi din Post, a Ortodoxiei. Restabilirea cultului icoanelor

5 Martie 2017, în Misionar, Noutăți

„A doua zi voia să plece în Galileea şi a găsit pe Filip. Şi i-a zis Iisus: Urmează-Mi. Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei şi a lui Petru. Filip a găsit pe Natanael şi i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege şi proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret. Şi i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino şi vezi. Iisus a văzut pe Natanael venind către El şi a zis despre el: Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vicleşug. Natanael I-a zis: De unde mă cunoşti? A răspuns Iisus şi i-a zis: Mai înainte de a te chema Filip, te-am văzut când erai sub smochin. Răspunsu-I-a Natanael: Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti regele lui Israel. Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea. Şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului.”

(Ioan 1, 43-51)

 

Ce înseamnă să fii Icoana lui Dumnezeu, să fii Chipul lui Dumnezeu?

           

            „Aceasta înseamnă, frate: noi avem minte, iar mintea este chipul voii lui Dumnezeu în noi; avem simțire, avem inimă – aceasta este chipul lui Dumnezeu în noi; viețuim în această lume – aceasta este chipul viețuirii dumnezeiești; suntem ca icoane nemuritoare ale lui Dumnezeu – acesta este chipul nemuririi dumnezeiești. Și Dumnezeu ne-a creat asemenea chipului Său, ca să viețuim în această lume întru El, ca mintea noastră totdeauna să cugete: Ia aminte de unde ești, tu ești de la Dumnezeu, să ai gânduri curate, gânduri dumnezeiești. Atunci voia noastră este sănătoasă și desăvârșită, când se întoarce către voia lui Dumnezeu, către originea sa. Simțirea noastră este curată, sănătoasă, este dumnezeiască, dacă se călăuzește după simțirea dumnezeuiască. În această lume, noi purtăm, de fapt, o luptă neîncetată, o luptă pentru Icoana lui Dumnezeu care se află în sufletul nostru. Cine o fură de la noi? Toți iconoclaștii, toți potrivnicii icoanelor, iar primul iconoclast este păcatul. Iar în păcat iconoclastul principal este satana, împreună cu îngerii săi, diavolii cei întunecați. Diavolul aleargă în jurul fiecăruia dintre noi căutând să schimonosească, să întineze, să distrugă, să nimicească Icoana lui Dumnezeu, Care este întru noi. Sufletul este măreția dumnezeiască întru tine. Aceasta este cea mai de seamă valoare pe care o aveți; cea mai de seamă valoare după Dumnezeu, în toate lumile, este sufletul omului. Ia aminte ce faci cu sufletul tău! El este nemuritor și veșnic.” (Sf. Iustin Popovici)

 

„Zi plină de bucurie și de veselie astăzi s-a arătat, că luminează lumina dogmelor celor prea adevărate și strălucește Biserica lui Hristos, împodobindu-se acum cu înălțarea sintelor icoane, și cu strălucirile chipurilor, și se face credincioșilor unire de Dumnezeu dăruită.” (Stihira ce se cântă la Laude în Duminica Ortodoxiei)

 

Pildă din Pateric

 

            Erau doi frați mireni în Constantinopol, foarte evlavioși și care posteau mult. Unul, venind la Raith, s-a lepădat de toate și s-a făcut monah. Deci după câtăva vreme a venit fratele lui, mireanul, la Raith, ca să vadă pe fratele său monahul. Și, zăbovind la dânsul, vede mireanul pe fratele său mâncând la al noulea ceas. Și, smintindu-se, îi zice lui: Frate, când erai în lume nu te împărtășeai de hrană mai-nainte de a apune soarele. Atunci îi zice lui și monahul: Cu adevărat, frate, când eram în lume, mă hrăneam din urechile mele. Căci slava deșartă a oamenilor și lauda nu puțin mă hrăneau și ușurau osteneala nevoinței.

Poți adăuga un comentariu folosind și acest formular