Cuvântul de Duminică

14 Iunie 2015, în Colegiu, Misionar, Noutăți, Foto
”M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine.” Galateni 2 : 20
 
Duminica tuturor sfinților

Sfinții sunt modele de urmat, dar și ei au avut un Model, Acela era Hristos. Așa cum Sfinții închisorilor comuniste au suferit o prigoană ce nu poate fi descrisă în cuvinte și au simțit durerea la cea mai mare intensitate... Totuși au rezistat, pentru că ei nu au suferit singuri ci împreună cu Hristos, Ei l-au chemat pe Dumnezeu în suferința lor, iar Dumnezeu a primit a pătimi împreună cu prietenii săi. El a primit durerea pe care omul o pricinuia Omului și mai mult decât atât, Si-a însușit-o.

Nu degeaba România este numită grădina Maicii Domnului, pe pământul nostru au răsărit o mulțime de flori care au crescut drept și au răspândit mireasmă veselindu-L pe Grădinarul care le-a plantat cu atâta grijă și răbdare. Avem martirii de la Niculițel care în timpul împăratului Liciniu au primit a li se tăia capul pentru credința lor în Hristos. Avem pe Sfântul Daniil Sihastrul care a povățuit pe voievodul Moldovei Sfântul Stefan cel Mare, acestia împreună au apărat tara de robia satanei si a semilunii turcești. O avem pe Sfânta Filofteia, copila care la 12 ani a primit martiriul de la tatăl ei. Ea ne stă drept pildă de milostenie și răbdare în suferințe. Îl avem pildă pe Constantin Brâncoveanu și cei patru fii ai săi, acest om a privit cum fiecare fiu al său este lipsit de cap la porunca sultanului Ahmed iar mai apoi el însuși a primit martiriul pentru că nu s-a lepădat de Hristos când i-a fost mai greu. Și mai sunt destui din care amintim:  Sfântul Bretagnion, Sfântul Sava, Sfântul Ioan cel Nou, Sfântul Ioan Iacob de la Neamț, Sfântul Mitropolit Iachint, Sfântul Cuvios Iosif și Chiriac, Sfântul Ioan Casian și mulți alții.

Cu toții știm pentru ce au pătimit acești oameni, aproape că le simțim durerea când le citim viața și de multe ori, o dorință de urmare a lui Hristos, înflorește și în noi. Simțim că vrem să îi slujim lui Hristos, dar ceva ne oprește. Diferența dintre Ei și noi este acesta: Noi îl slujim pe Hristos din exterior, formal, La Liturghie stăm evlavioși cu trupul dar cu gândul la mâncarea din frigider sau la grijile lumești, la rugăciunile de seară tot la fel iar în modul nostru de comportare mărturisim orice numai pe Hristos nu. Sfinții slujesc lui Dumnezeu din inimă, adică Hristos este tot timpul în inima Lor și vorbesc tot timpul cu El, viața lor este o continuă mărturisire pentru că nu ei lucrează ci Hristos însuși este Cel care trăiește în Ei. De unde știm aceasta ? Hristos ne-a spus, „Dă-mi fiule inima ta ca să-Mi fac locaş în ea”; „Împărăţia Lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru !” (Luca 17,21). Dacă împrărăția lui Dumnezeu este în mine, eu nu îmi mai permit să insult, să mint, să fur, să dau în cap, să pierd timpul aiurea la filme sau la jocuri, la petreceri, la desfrâuri etc. Dacă fac acestea, un alt duh este în mine, nu Dumnezeu, și pe acela eu îl mărturisesc. Noi să avem credință și să mărturisim prin faptele noastre că Hristos trăiește în noi iar nu noi. 

Vezi și fișierele atașate

Poți adăuga un comentariu folosind și acest formular