Decembrie este - fără doar și poate - luna cadourilor. Ultima lună din anul calendaristic, încununată de sărbătoarea Crăciunului, stă sub semnul darului, iar febra cadourilor pare să-i cuprindă pe toți. Sute de luminițe împodobesc orașele, iar oamenii, înfrigurați, dar totuși încântați, ies din case în căutarea celor mai frumoase cadouri, alese cu dragoste pentru cei dragi, în semn de recunoștință.
Copiii din satul Slobozia nu au parte de asemenea momente în viața lor. Cu toate că nu se află la capătul lumii, ci la o distanță de câteva zeci de minute de orașul Iași, pentru cei mai mulți dintre locuitorii satului, Crăciunul este o perioadă din an care nu le aduce bucurie în suflete, ci mai degrabă mâhnire, că nu pot avea o masă încărcată cu de toate.
Sărbătoarea Nașterii Domnului este însă, un bun prilej de a-ți și a face amintiri frumoase, motiv pentru care Colegiul Sfântul Nicolae, împreună cu Revista Phénix și Clubul IQ, clubul olimpicilor naționali și internaționali din Iași, și-au unit forțele pentru a aduce un zâmbet pe fețele copiilor din Slobozia și au reușit cu ajutorul proiectului „Cuvinte pentru copii”, activitate ce și-a propus stimularea elevilor din liceele ieșene de prestigiu, dar și a studenților, în vederea realizării unei biblioteci în sat.
Luni după-amiaza, pe 8 decembrie, după ce olimpicii au terminat orele, iar studenții care sunt membri ai Colegiului, cursurile, aceștia au pus laolaltă toate cărțile strânse în ultimele săptămâni, precum și câteva pachețele cu dulciuri pentru cei mici și după ce s-au bucurat când au văzut câte s-au strâns, s-au urcat în mașini și au pornit la drum.
La Slobozia au fost întâmpinați de aproape 50 de copii, extrem de fericiți că cineva le trece pragul. După ce le-au fost dăruite cadourile, iar cărțile au fost primite cu entuziasm de către reprezentanții școlii din Slobozia, membrii Colegiului și ai Clubului IQ s-au jucat cu aceștia și le-au vorbit despre cât de frumos e să citești și să înveți, până s-a lăsat seara, moment în care au fost nevoiți să se întoarcă în Iași, la frământările zilnice, nesemnificative față de cele din sat. Nu s-au putut despărți de prichindei, până când nu le-au promis că îi vor vizita iarăși, în curând.
Drumeția în căutarea fericirii autentice a fost cu folos, deoarece cu ajutorul acestor oameni simpli, cei implicați în organizarea acțiunii și-au dat seama cât de mult trebuie să ne bucurăm de cele ce ne sunt oferite de către Dumnezeu și că cei din jurul nostru, care ne sunt aproape mereu, merită recunoștința noastră.
Cătălin Acatrinei
